Delta

Priveam cum treceau vapoarele pe Dunare. Prietenul meu Costel ma toca la cap... ca mai trebuia sa stam la mare. Avea pometele obrazului drept vinat de la ultima imbratisare cu prietena lui din Cehoslovacia (actiune se petrece undeva prin anii 74-75 in plina epoca de aur). Eu sufeream adinc dupa Alexandrina de la o pensiune din Eforie Sud care a fost prietena si mama noastra pina ce a prins-o sotul care in nesimtirea lui a vizitat-o inopinat.
Acum vroiam sa vizitam Delta , era luna august, la inceput, si mai aveam mult pina la inceperea activitatilor noastre specifice. Eu profesor el inca student in anul 5 la Mate.
Bani aveam pt ca pe litoral o facusem pe-a ajutorii de ospatari iar mincarea si cazarea era asigurata de Alexandrina. La despartire am intrebat-o cum putem sa fim si noi mai barbatii...
Ea ne-a spus sa bem cafea, dar pt noi doza trebuia sa fie de 1litru.
Acum pe cheiul Tulcei eram dezorintati asa ca am intrat la restaorantul Danubius unde am baut si dupa aceea am inceput sa cintam romante.
De la o masa vecina un tip ne admira si ne-a mai dat o sticla cu vin de murtfatlar cu corabioara (pe vremea aceea era un vin bun). Tirziu in noapte i-am spus ce vroiam noi iar el a spus ca are o bostana in delta si daca vrem ne ia cu el.
Dupa un somn de citeva ore... omul ne-a luat la el... am plecat spre Baltenii de Jos.
Am trecut Dunarea cu un podet plutitor tras de niste fringhii si de acolo vreo trei ore pe jos pina la canalul Litcov.
Eram total izolati. De fapt dupa o zi de munca care consta in a recolta pepeni ne-am dat sema ca de fapt noi eram sechestrati.
Recolta era bogata iar pe noi ne dureau toate cele. Sacii de pepeni erau grei si trebuia sa-i caram intr-o gramada pt. a fi incarcati apoi intr-un mijloc de transport. Seara mincam porumb copt la foc si de baut rom Jamaica.
Dupa vreo trei zile de chin am inceract sa evadam, dar ne-am ratacit prin hatisurile deltei. Am gasit calaea de intoarcere si am mai stat vreo 4 zile pina a venit un tractor cu remorca care a luat o parte din pepeni incarcati, bineinteles, tot de noi. Am plecat, am ajuns in Tulcea iar Costel a luat un pepene de vre 5kg sa-l duca la parintii lui in Tatomiresi ju Vaslui.
In tren am facut un bilant a excursiei noastre, rideam de ne durea falcile. De atunci cind aud de delta mi se zbirleste parul de pe picioare. In gara la Vaslui ne-am despartit. Costel ca un bun prieten a taiat pepenele. Pepenele era sec.